Cum mi-am colorat viața?

October 28th, 2016

Mi se pare foarte interesant faptul că atunci când știam clar ce fac din punct de vedere profesional – training, evaluarea performantei, echipa, obiective, etc nimeni nu avea curiozitatea să mă întrebe ”Cu ce te ocupi?” Acum, când totul s-a schimbat și răspunsul nu mai este atât de simplu, primesc această întrebare zilnic. De aceea m-am gândit să vă răspund.

 

Vă mărturisesc că singurul lucru care m-a atras în liceu a fost psihologia, astfel încât am ales facultatea în consecință. Din 2011 aplic această meserie în contextul de coaching și din 2015 o îmbin cu fotografia, într-un mod care încă mă surprinde și fascinează.

 

Titulatura de fotograf mi se pare prea serioasă și puțin pompoasă, chiar dacă de 3 ani m-aș putea denumi astfel. Sunt mult mai sinceră atunci când spun că am un aparat foto (care nu impresionează împătimiții de tehnologie) și, că atunci când îl am cu mine, nu mă simt singură.

 

papuci

 

Un aparat foto e un prieten foarte bun. Te invață să ridici ochii din pamânt atunci când ești prea timid, să îți faci timp să te uiți în jur atunci când ești prea ocupat și să exprimi ce simți, ce ești, care e mesajul tău într-un mod onest, care depășește sfera cuvintelor. Nu în ultimul rând, aparatul foto îți aduce prieteni noi și reprezintă o preocupare plină de sens și de beneficii.

De asemenea, îmi place să mă uit la fotografii. Îmi trec zilnic prin mână sute de imagini; îmi place să descopăr de ce mă atrag, ce îmi transmit, ce mesaj poartă. Si astfel descopăr zilnic lucruri noi despre mine.

Să vă dau un exemplu:
 
SPAIN. Andalucia. Seville. 1933.

Henri-Cartier Bresson – Sevilia, 1933

 

Nu pot spune că această fotografie îmi place, nu mă relaxează și nici nu îmi dă o stare de bine. Însă nu o pot uita, o privesc mereu ca și cum ar fi prima dată când o văd.

Am realizat că ceea ce mă atrage este băiețelul în cârje, care râde. Iar ceea ce am descoperit despre mine (și mi-a fost destul de greu să accept la momentul respectiv) a fost faptul că pot și vreau să mă bucur și să râd, în ciuda rănilor pe care le am, ca orice alt om.

 

În concluzie, cu ce mă ocup? Facilitez un curs de auto-explorare prin fotografie.

Metodologia pe care o folosesc este diversă, inedită și testată la nivel internațional. Participanții explorează diverse teme din viața lor prin:

– analiza proiectivă a imaginilor;

– autoportret;

– analiza albumului de familie și a fotografiilor timpurii;

– colaj;

– proiect fotografic de grup;

– exprimare spontană prin fotografie.

 

fotoconnect_art3_1
 

Dacă nu înțelegeți exact despre ce este vorba, este perfect! Pentru că în acest program nu trebuie să înțelegem nimic, doar experimentăm , observăm și ne exprimăm folosind un limbaj vizual. Nu avem flipchart, nu luăm notițe. Ne relaxăm, învățăm să facem fotografii în propriul stil, ne dăm voie să fim ceea ce suntem cu adevărat și (re) descoperim ce este important pentru noi în acest moment.

 

În concluzie, vă recomand să îndrăzniți să vedeți și să vă vedeți cu ochi noi și să vă colorați viața în culorile care vi se potrivesc.

 

Mai multe despre programul de auto-explorare prin fotografie, aici: FOTOCONNECT



Lasa un comentraiu